Home » Articole » Încă un caz în care jocurile de noroc ruinează » Românul care a pierdut tot din cauza dependeţei, dar încă pariază

Încă un caz în care jocurile de noroc ruinează » Românul care a pierdut tot din cauza dependeţei, dar încă pariază

Pariuri sportive.După ce Pariori.ro a publicat cazul românului care şi-a distrus viaţa în urma dependeţei pentru jocurile de noroc, o altă sesizare – similară – a venit pe adresa redacţiei.

Vă prezentăm povestea lui Bogdan, 45 de ani, care şi-a ”consumat 10 ani din viaţă într-un amalgam de stres, disperare şi frică”. Totul debutează la început de mileniu, în Bucureşti, unde Bogdan, împreună cu soţia şi băiatul de 8 ani locuiesc la periferia oraşului într-un apartament cu două camere.

pariuri-sportive-jocurile-de-noroc-ruineaza

Şofer, soţia casnică, Bogdan duce o viaţă modestă, obişnuită, fără orizonturi sau planuri măreţe: subzistenţa e scopul într-un astfel de scenariu, oarecum normal în România la un deceniu după revoluţie.

”Mama a murit şi ne-a lăsat o garsonieră. Am reuşit s-o vând şi am luat pe ea undeva la 15.000 de dolari. A fost pentru prima dată când am crezut că-mi pot depăşi condiţia. Că, investiţi, banii ăia ne pot schimba viaţa”, povesteşe azi, degajat, Bogdan.

”Un business cu stupefiante era mai în regulă”

Bineînţeles că orice om, inclusiv protagonistul nostru, se gândeşte la o afacere. ”Un butic, o shaormerie. Am început să conturez un plan. Dar nu. Nimic nu promitea profit rapid. Or, nu puteam să risc să pierd banii ăia – aşa gândeam atunci. Ulterior nu numai că am riscat, dar practic i-am aruncat la gunoi. Dacă mă uit în urmă, parcă şi dacă intram într-un business cu stupefiante era mai în regulă. ”

”Ideea e că eu am vândut garsoniera sub preţul pieţei. D-asta am spus «am reuşit». Nu ştiu de ce, dar a fost destul de greu să găsesc cumpărător”, explică Bogdan. Românul nu era un străin al jocurilor de noroc: ”Jucam, de ce să n-o zic p-aia dreaptă. Mereu am făcut-o. Aşa mi-a venit ideea. De altfel, cea mai proastă din viaţa mea”

Ca foarte mulţi pariori – iar cei care joacă frecvent cunosc acest aspect – Bogdan a mers pe strategia cotei mici cu sume mari: „Mereu am gândit că dacă ai foarte mulţi bani, nu era cazul meu, 15.000 de dolari nu sunt cine ştie ce bani, n-ai cum să pierzi. Aşa am pierdut prima tranşa, 3.000 de dolari. «Trebuie să schimb strategia», mi-am zis”

”Jucam bilete, cu sutele! Din 40 de bilete să zicem că ieşeau 2. Evident, ca orice dement care îşi pierde viaţa pierzând bani, le arătam prietenilor doar tichetele câştigătoare. Credeau oamenii că sunt un adevărat specialist. Îi minţeam atât de bine încât mă minţeam şi pe mine. Chiar aveam impresia că mă pricep”

”Nu există om care să facă bani din aşa ceva”

Încă 2.000 de dolari în doar câteva săptămâni. Gata, s-a oprit: ”Pierdeam constant, nu sume mari, dar constant. Şi se înregistrau din ce în ce mai multe găuri. Nu pariurile sportive m-au nenorocit. Ce a urmat mi-a pus capac. Ruletă şi păcănele! Dacă la pariuri sportive te mai bazezi pe ştiinţă, ruleta şi păcănele sunt cele mai mari instrumente de făcut bani pentru agenţii şi casino-uri. Credeţi-mă, am fost acolo. Nu jucaţi la ruletă şi păcănele, nu există om pe Pământ care să facă bani din aşa ceva. Indiferent ce citiţi şi cine vă spune, nu e adevărat”

Garsoniera era ”consumată”. Acasă, atmosfera venea ca efect al pierderilor imense: ”Nevastă-mea era la pământ. Mă făcea în toate felurile, intrasem în panică şi am zis că vând şi apartamentul. Nu mă deranja foarte tare atitudinea ei, ajunsesem într-un moment în care o uram. Era în regulă, dar e sfâşietor să te uiţi în ochii copilului, el să nu-nţeleagă multe, să creadă doar că ne mutăm undeva şi tu să realizezi că eşti ultimul bou şi că faci o tâmpenie”

Tot sub preţul pieţei: Bogdan a luat 25.000 de dolari pe apartament şi s-a mutat în chirie: ”Singur, soţia a luat copilul. Nu-mi dădeam seama cum s-au derulat toate evenimentele astea în mai puţin de un an de zile şi aveam impresia că trăiesc viaţa altui om”.

”Nici să plâng n-am fost în stare”

Patru luni. În patru luni s-a instalat ruina totală: ”Tot păcănele şi ruletă. Mai recuperam la pariuri, mai ieşeau. Dar nu înţeleg de ce nu mă puteam potoli cu ruleta vieţii. Ştiam că voi pierde, dar jucam zilnic. Nu m-am mai dus la muncă, am pierdut banii. Am fost atât de terminat, de dezamăgit de mine, încât nici să plâng n-am fost în stare. Nici măcar o singură dată”.

Ne întâlnim săptămâna trecută pe o stradă din Capitală. Ne plimbăm. Bogdan îmi spune că locuieşte în străinătate. Nu ştiu din ce motive, dar nu vrea să-mi zică ţara. Nu contează.

”Bă, eu am avut noroc. Eu nu m-am dus la specialist, la psiholog sau ceva. M-am oprit singur. Mi-am găsit de muncă, mi-am recuperat familia. Singur. Băiatul e la facultate şi nevastă-mea s-a întors. Nu suntem cei mai fericiţi oameni. Nu suntem nici săraci, dar nici nu avem cine ştie ce bani. Câteodată liniştea e tot ce-ţi trebuie, iar viaţa aia obişnuită, cotidianul, devine cel mai în regulă sentiment.

”Nu mai joci deloc?”, îl întreb. ”A, ba da, bilete de 1 euro, 2 euro. Ca să mă pot uita altfel la meciuri. Dar nu ruletă, nu păcănele şi nu sume mari. Dar nu scrie asta, e mai ok ca mesajul pe care vreau să-l transmit să fie limpede. Sunt lucruri mai importante decât banii”.

Zâmbesc, el face o pauză: ”Auzi, scrie adevărul. Oricum nu mă crezi şi ai impresia că joc mai mult. Nici nu e important pentru mine să o faci. Important e că ştiu eu că nu o mai fac”

*Bogdan nu este numele real al personajului. Acesta a dorit să-şi păstreze ascunsă identitatea 

sursa articol pariori.ro

(Visited 348 times, 18 visits today)

Translate

Google Analytics

StatCounter

%d blogeri au apreciat: