Home » Articole » Pariurile mi-au distrus viaţa, dar tot ele mi-au şi oferit o nouă şansă

Pariurile mi-au distrus viaţa, dar tot ele mi-au şi oferit o nouă şansă

Pariuri sportive . Lucrurile pe care am să vi le dezvălui vor părea desprinse dintr-un film dramatic, dar vă asigur că le-am trăit pe pielea mea şi sunt convins că mulţi dintre voi vă veţi regăsi în această poveste. Am ajuns aproape de sinucidere şi azi duc o viaţă boemă, citeşte până la capăt căci ai multe de învăţat.

AM ÎNCEPUT SĂ PARIEZ LA 17 ANI

Am 31 de ani, provin dintr-o familie modestă cu un frate şi o soră. Am avut un tată care mereu ne certa să fim corecţi şi să fim cum trebuie – nu cum sunt alţii. Nu am băut, nu am fumat etc. Am avut 17 ani când deja mă lăsa să stau ceva mai mult în faţa blocului, nu ca şi acum, că îi văd la unşpe noaptea pe puştani cu berea într-o mână şi ţigara în cealaltă.

Să revin la mine, acum 14 ani când am început să stau mai mult pe afară, printre discuţii erau şi cele despre meciurile de fotbal, că doar e subiect de bărbaţi nu de femei. Atunci am auzit pentru prima dată despre un bilet la pariuri sportive, cum se joacă, cum se aleg cotele etc. Nu am înţeles mai nimic. La liceu am rămas surprins, că mai auzeam colegi discutând de pariuri, sunt convins că discutaseră şi înainte dar nu am remarcat discuţiile până în seara respectivă.

M-am trezit în agenţie sâmbăta, cu băieţii de la bloc, şi hai să facem pariurile să facem biletul. Jur dacă înţelegeam ceva din listele alea, erau nume de echipe şi numere care nu avea nici o relevanţă. Am pus şi eu după ureche, m-au ajutat şi ei. Aşa am pus primul pariu. Am cumpărat revista cu clasamente şi statistici, nu erau pe vremea respectivă site-uri de livescore şi statistici cum sunt acum (vezi de exemplu soccerkeep.com). Fiind un mic olimpic la matematică m-a pus pe studiat cifrele alea, şi uite aşa pe bază de statistică, în prima lună, am scos 3 salarii minime pe economie.

ANII TREC REPEDE, REZULTATELE PE TERMEN LUNG LĂSAU DE DORIT

Pariurile mi-au distrus viaţa, dar tot ele mi-au şi oferit o nouă şansă

Pe când credeam că L-am prins pe D-zeu de un picior am început să pierd alocaţia pe 2 luni şi m-am speriat foarte tare. Adevărul este că am reuşit să mă temperez rapid faţă de alţii. Auzisem că unii cotizau lunar cu alocaţii şi banii de mâncare de la părinţi. Fiind mereu mai precaut din cauza învăţăturilor de acasă, am reuşit să joc mulţi ani de zile într-o manieră moderată.

Dar anii au trecut, mai câştigam mai pierdeam, uneori aveam câştiguri bune, alteori se duceau toate câştigurile pe apa sâmbetei. Am încercat pe forumuri să găsesc amici de pariuri, să alegem împreună biletele, erau puţini care îşi dădeau interesul, chiar şi atunci, acum nu mai găseşti decât foarte rar locuri unde să discuţi cu adevărat despre pariuri, toţi sunt şmecheri până când încerci să porţi o conversaţie şi te trezeşti că te costă 50 de lei să-ţi zică pontul, neargumentat logic. Dar divagăm… să revenim.

AM FĂCUT ZECI DE MII DE EURO, DAR AM PIERDUT TOTUL ÎN DOAR CÂTEVA ORE

Acum doi ani de zile am început să joc foarte mult, atât de mult încât mi-am neglijat prietena şi familia, dar am avut succes, am făcut zeci de mii de euro în doar câteva luni. Era totul perfect financiar, dar social viaţa mea se destrăma, parcă cu fiecare euro câştigat eram cu un km mai departe de prieteni, familie şi iubită. Am rămas singur într-un final, am zis că sunt nebuni, că nu mă înţeleg, asta e.

Dar nu m-am mulţumit, am vrut mai mult şi mai mult. Era ceva în mine ce nu mă lăsa să dorm, să lucrez. Mi-am dat demisia, am zis că e totul sub control, că mă descurc. Au fost 2-3 luni nebune, abia dormeam, ba veneau câştigurile ba se duceau, am progresat foarte puţin, până când am pierdut totul în doar câteva ore. M-am lăsat dus de val, nici nu mai ştiu cum am putut să fiu atât de prost să mă las fără nici un leu, după ani de zile în care am avut grijă cu money management-ul. Eram pur şi simplu distrus…

NU-I NIMIC, ÎMI REVIN …

M-am îmbărbătat singur: îmi revin. Nu v-am zis, stăteam în chirie, că deja la vârsta de 29 ani îmi era ruşine să stau pe capul părinţilor şi aveam un job bun – AVEAM. Eram disperat, nu ştiam ce să mai fac, am zis hai că îmi revin, aveam mici economii să rezist 2-3 luni cu chiria în cazul unei schimbări de job etc. Şi uitasem pe moment de ei, că doar curgeau banii din pariuri gârlă.

Vă daţi seama că acolo am ajuns: să-i buşesc şi pe ăia. Parcă nu a fost de ajuns, eram aşa disperat încât am cerut bani de la nişte prieteni, doar câteva sute de lei ca să-mi revin apoi le dau dublu în gândul meu, să fie toată lumea fericită. Clar, s-au dus….

Hai la părinţi, am nevoie de aia şi aia, că ştii să nu scot de la bancă, orice vrăjeală, numai să am nişte bani să-mi revin. I-am pierdut pe toţi, dă-i naibii!

Simţeam că se clatină lumea cu mine totul s-a întâmplat parcă în câteva zile, deşi a durat ceva, acumulasem datorii de mii de euro. Da, eram o persoană credibilă şi nu ştiau mulţi de „boala” mea, până au aflat şi mă evitau toţi ca râia.

De ruşine şi necaz m-am gândit de mai multe ori să plec pe lumea ailaltă, unde să o iau de la zero, sau în neant, să nu mă vadă şi ştie nimeni: nu mai aveam rost pe pământul ăsta.

Cum am ajuns dintr-un om modest, cu job bun, femeie frumoasă lângă mine, familie de nota 10, un distrus şi jumătate?

MI-AM REVNIT, DAR NU ORICUM

Nu am să-l uit niciodată pe Cristi, vecinul. Venise din Spania, unde a fost închis 2 ani pentru furt. Din întâmplare, m-am văzut cu el prin oraş, iar la o poveste-două „l-am făcut” de 100 euro. Nu eram noi prieteni, ci doar vecini pe la bloc, dar nu ştiu, m-a schimbat experienţa, aveam un tupeu jegos, nu mă recunoşteam. O parte din mine încă regreta, cealaltă, cea întunecată mă împingea înainte. Doar printr-o minune am reuşit să fac din acei 100 de euro în 6 luni aproape 80.000 euro.

ÎNTR-UN FINAL I-AM PUS CAPAT

 

pariuri sportive grandoare si declin

Bă frate, pariurile astea nu sunt pentru oricine. Văd peste tot că sunt doar un hobby, să lăsăm vrăjeala la o parte, dacă nu eşti atent te bagă în boală şi te pot distruge, nu te juca cu viaţa. Pariurile ca pariurile, dar unul din cartier de la mine, după 10 ani cu firmă de succes în imobiliare, avea un Porsche băiatul, a ajuns să fie căutat pentru fraudă.

A spart totul la păcănele, am înţeles că şi după ce a fost închis câţiva ani, cum a ieşit, tot în bar l-au găsit prietenii. Incredibil unde se poate ajunge…

Doar printr-o minune, mi-a deschis D-zeu ochii şi m-am trezit la realitate. Am pus toţi banii deoparte şi m-am dus singur la psiholog, până am prins curaj să discut cu fratele meu, căruia i-am pus toţi banii pe cont să nu mă ia iar valul – îmi era frică de ce sunt în stare.

Acum, joc responsabil si doar ocazional. Văd cu alţi ochi pariurile şi sper să nu mă mai prindă niciodată febra pariurilor.

Alţii nu au fost deloc norocoşi, unii aşa cum arată pe la TV au şi terminat-o cu viaţa asta, care ne rezervă din păcate de cele mai multe ori, surprize neplăcute. Voi vă plângeţi că aţi pierdut la un meci biletul şi aţi pariat câţiva lei, noi ne plângem că am fost la un capăt să părăsim această lume din cauza unui viciu.

De ce am scris asta către PariuriX.com? Pentru ca să vă fie învăţătură de minte! Poate că relatarea acestei experienţe nu va valora nimic pentru voi, dar cine mi-a ascultat povestea live, a plâns odată cu mine.

Daţi mai departe, şi nu vă jucaţi cu viaţa. Dacă vă ia valul, opriţi-vă imediat! Dar imediat! Cel mai bun sfat pe care vi-l pot da. Dacă nu poţi, apelează la psiholog, familie, prieteni – nu eşti singur în asta!

sursa articol prosport.ro

(Visited 1.679 times, 100 visits today)

Translate

Google Analytics

StatCounter

%d blogeri au apreciat: