Home » Articole » Spovedania unui dependent de pariuri: „Când mă uit la un meci, văd numai cote”

Spovedania unui dependent de pariuri: „Când mă uit la un meci, văd numai cote”

depemdemta de pariuriPariurile sportive, la fel ca toate celelate jocuri de noroc, creează tot mai mulţi dependenţi în România. În Cluj Napoca s-a deschis un nou Grup de Ajutor pentru cei care vor să se trateze de „drogul“ jocurilor de noroc. Liderul acestui grup spune că sunt persoane care ajung să se sinucidă pentru că şi-au pierdut averea şi familia din pricina acestor activităţi

Jocurile de noroc şi sportul merg mână în mână. Există puţini microbişti care să nu fi fost atraşi măcar o dată de ideea de a face bani din cunoştinţele lor în sport. Pariurile sportive captează tot mai mult interes şi din partea românilor, astfel că în România există aproape 4.000 de agenţii de pariuri. Ca orice joc de noroc, acestea îşi găsesc mai multe categorii de adepţi. Unii pariază din plăcere, dar alţii văd pariurile ca pe o potenţială sursă de îmbogăţire şi ajung să parieze tot mai mult şi să piardă sume exorbitante. Cu alte cuvinte, devin dependenţi şi, ca orice dependenţă, aceasta nu poate fi tratată decât prin consiliere.

„Eu, când mă uitam la meciuri, vedeam calcule matematice, mă gândeam cine o să înscrie, cât va fi la pauză, cine va câştiga la final. Îmi calculam şansele de câştig”
Leo, iniţiatorul grupului de suport pentru dependenţii de jocuri de noroc

Cum în România programele pentru tratarea acestei dependenţe sunt încă în faza incipientă, un fost dependent de jocuri de noroc, revenit din Marea Britanie la Cluj, s-a gândit să ajute la rândul său persoanele care au trecut prin ce a trecut el. A înfiinţat un grup de suport pentru dependenţii de jocuri de noroc. Programul „Jucătorilor Anonimi“ funcţionează după modelul „Alcoolicilor Anonimi“. Munca este una de voluntariat, nu se percep taxe de intrare, iar iniţiativa începe să atragă tot mai mulţi adepţi.

450 de milioane de euro pierd românii anual la „păcănele“

În Cluj Napoca, pe strada Virgil Fulicea, la numărul 1, se întâlnesc în fiecare luni seara cei care au puterea să spună „Da, sunt dependent de jocuri de noroc!“. Totul se produce într-o discreţie totală. Cu toţii vor să-şi păstreze identitatea ascunsă. La fel se întâmplă şi cu liderul grupului. „Din start vă spun că nouă nu ne plac interviurile, nu vrem poze şi nici să ne dezvăluim numele. Nu vrem publicitate, vrem să ajutăm“, e prima abordare a celui care ne cere să-l numim Leo şi atât. Acceptă, într-un final, să vorbească despre iniţiativa sa şi despre cât de periculoase pot fi jocurile de noroc.

„Durerea se uită“
Leo ascunde o poveste de Hollywood pe care o divulgă treptat, printre rânduri. Recunoaşte că a fost dependent. „Nu mai contează cât am pierdut. Am început de mic copil. Important e că din 2008 am reuşit să nu mai joc. Fac acest lucru în primul rând pentru mine. Mă susţin moral şi îmi încarc bateriile. Văzându-i pe alţii îmi amintesc ce am făcut eu, pentru că durerea se uită.

333 de milioane de euro este contribuţia anuală adusă la bugetul de stat de „păcănele“

Azi pierzi şi juri că nu mai joci niciodată, iar mâine ai uitat tot ce ai jurat“, îşi începe povestea Leo, care spune că şi-a dat seama că e dependent pe când locuia în Marea Britanie. „Am stat mulţi ani în Marea Britanie. Acolo erau multe astfel de grupuri de suport. Există numere de telefon ale grupurilor de suport inclusiv pe poduri. Pentru cei care vor să se arunce. Eu am început să merg acolo şi m-a ajutat. Am zis că trebuie să fac şi în România“, povesteşte Leo cum a decis să înfiinţeze primul grup de suport pentru dependenţii de jocuri de noroc din România, în această vară, în Cluj Napoca.

„Când ai 1.000 de lei în buzunar şi ajungi să pariezi 1.100, deja e o boală. Această boală nu poate fi ignorată”
Leo, iniţiatorul grupului de suport pentru dependenţii de jocuri de noroc

„Am prieteni care s-au sinucis“
Încearcă să explice aproape la fiecare frază că jocurile de noroc creează o dependenţă similară celei de droguri sau de alcool şi că trebuie tratată foarte serios. Oferă exemple şocante şi vorbeşte cu seninătate despre oameni care s-au sinucis din pricina acestui viciu: „Să spunem că am prieteni care nu mai sunt printre noi. Acest grup de suport este o alternativă. Noi suntem aici pentru cei care au pierdut tot. Înainte să-şi pună funia la gât sau să se arunce în faţa trenului vin la noi şi îi ajutăm să nu o facă“.

Întâlnirile din centrul Clujului au ajuns rapid cunoscute în rândurile celor care joacă. „Avem destul de mulţi oameni care vin. Numărul lor este în creştere. Acest lucru nu e îmbucurător, dar salvăm oameni şi asta e îmbucurător“, explică Leo.

52% din românii cu venituri sub medie practică jocuri de noroc

Cum se ajunge la dependenţă?
De la un om care caută adrenalină sau distracţie într-un joc de noroc şi până la un dependent e o cale scurtă, spune Leo. Şochează felul în care prezintă acesta schimbările pe care le suportă un om care caută să se îmbogăţească jucând la pariuri, ruletă sau aparate. „Nu toată lumea devine dependentă. Depinde foarte mult de caracter. Jucătorii nu-şi dau seama că sunt jucători până nu e prea târziu. Eu până nu m-am dat cu fundul de asfalt nu mi-am dat seama că sunt dependent. Un jucător dependent trăieşte într-o lume de vis. Se gândeşte mereu: «Acum o să câştig. O să mai achit şi din datorii şi va fi bine»“.

Confesiunea merge mai departe, în adâncimea problemei. „Acest grup de suport este şi pentru cei care au pierdut 1.000 de lei şi pentru cei care au pierdut 50.000 de lire. Boala nu se pronunţă în funcţie de sume. Sunt oameni care merg într-o seară la un casino, beau o bere şi joacă poker sau joacă la ruletă, iar după o oră sau două merg acasă. Aceea nu e dependenţă. Problema este că noi, dependenţii, nu ne mai putem opri. Sunt oameni care bagă la ruletă salarii şi nu se mai pot opri. Când ai 1.000 de lei în buzunar şi ajungi să bagi 1.100, asta deja e o boală. Această boală nu poate fi ignorată“, explică Leo.

El declară că şi acum, după tot ceea ce a păţit, se mai gândeşte ce-ar fi dacă…: „Eu iubesc jocurile de noroc. Până la urmă, e plăcerea de a juca.Nici nu mai simţi valoarea banului“.

„Pariurile sunt mai scumpe ca drogurile şi alcoolul“
Mulţi dintre cei care pariază pe diverse competiţii sportive spun că acestea se diferenţiază de alte ramuri ale jocurilor de noroc şi că se bazează pe calcul şi pe statistici. Leo îi contrazice şi spune că pariurile sportive creează dependenţă, la fel cum o fac ruleta, aparatele sau pokerul. „Pariurile sportive nu sunt cu nimic diferite de alte jocuri de noroc. Sunt o parte din «felia de tort». E ca şi cum m-aţi întreba ce fel de bere îmi place. E acelaşi lucru. Nu e nicio diferenţă între pariuri şi ruletă sau aparate“, spune franc Leo, care n-ar recomanda nimănui să înceapă să practice un joc de noroc şi spune că viciul pe care şi el încearcă să şi-l trateze este mai costisitor decât drogurile.

„Sfatul pentru un om care vrea să se apuce de jocuri de noroc este să nu o facă. Să nu joace. Mie mi-au distrus jumătate din viaţă. Este unul dintre cele mai scumpe vicii. La alcool, de exemplu, bei o sticlă şi eşti beat, la droguri iei ceva şi nu-ţi mai trebuie pe moment. Aici poţi paria la nesfârşit“, spune Leo.

„Când mă uit la un meci, văd numai pariuri“
Cel care a decis să ajute prin exemplul său persoane aflate în aceeaşi situaţie cu a sa povesteşte cum poate să-şi dea seama un microbist că a devenit dependent de pariuri.

„Începi prin a pune banii pe un cal sau pe o echipă şi ajungi să pierzi tot. Eu văd un meci de fotbal ca pe o sursă de câştig, nu cum îl văd alţii. A fost în vară Campionatul Mondial. Eu, când mă uitam la meciuri, vedeam calcule matematice, mă gândeam cine o să înscrie, cât va fi la pauză, cine va câştiga la final. Îmi calculam şansele de câştig. Eu asta văd la un meci de fotbal. E o boală serioasă“, avertizează Leo.

63% din populaţia României a recunoscut că a practicat, cel puţin o dată, un joc de noroc

Psihologii nu-i înţeleg, statul nu-i ajută
Liderul grupului de suport spune că există o diferenţă mare între felul în care încearcă el să trateze dependenţa şi felul în care o fac specialiştii. Recomandă şi vizitele la psiholog, dar nu crede că sunt suficiente. „Ştiu că mai există la Bucureşti ceva asemănător, dar acolo lucrează un psiholog cu bolnavii. Psihologul are sfaturile lui, dar nu ştie prin ce trece un dependent. Noi încurajăm oamenii să meargă şi la psiholog şi avem oameni care vin la noi, la grup, şi merg în paralel şi la psiholog, dar simt că există o ruptură între ei şi acesta. Noi vorbim de istoria noastră. Ideea că nu eşti singur te ajută“, explică Leo, care a căutat ajutor şi la autorităţile statului. S-a lovit însă de un refuz categoric: „Statul nu ne ajută cu nimic. Poate vor mai trece 10-20 de ani şi o să mai moară oameni din această cauză până se va face ceva la nivel guvernamental. Am încercat să obţin ajutor şi să schimbăm ceva în reglementarea jocurilor de noroc, dar mi s-a spus că sunt o simplă persoană şi nu pot cere asta. Dacă eram ONG poate aveam mai multe şanse. Nu înţeleg de ce în România nu se ia în serios această problemă când peste tot în lume aceste grupuri de suport pentru persoane dependente sunt susţinute de stat“.

Peste 60 la sută din români sunt jucători
În ultimii ani s-au făcut multe studii în privinţa jocurilor de noroc, pe măsură ce acest fenomen s-a extins, iar cifrele sunt impresionante. O statistică publicată de revista „Capital“ spune că românii pierd anual între 400 şi 450 de milioane de euro la „păcănele“. Zilnic se pierde peste un milion de euro la astfel de jocuri.

Un motiv pentru care statul nu se implică serios în dezvoltarea grupurilor de ajutor ar putea fi acela că jucătorii de noroc aduc o contribuţie serioasă la bugetul de stat, prin taxele care se percep. În 2012, „păcănelele“ au generat 709 milioane de euro din PIB-ul României, iar contribuţia la bugetul de stat, prin taxe şi impozite, ajunge la 333 de milioane de euro, conform „PwC România“.

În ceea ce priveşte pariurile sportive, românii pierd între 100 şi 130 de milioane de euro. Ca peste tot în lume, cei cu venituri mici sunt tentaţi să joace mai mult. 52 la sută din oamenii cu venituri sub medie practică jocuri de noroc. Asta se întâmplă şi la nivel global, Africa fiind continentul de unde se scot cei mai mulţi bani din jocuri de noroc. Încă din anul 2000 s-a constatat că în România 63 la sută din populaţie a jucat jocuri de noroc. Toate aceste calcule au fost date publicităţii de Revista Română de Statistică.

Există, totuşi, un program destinat dependenţilor

„Joc Responsabil” este primul şi singurul program funcţional din ţară dedicat persoanelor care au depăşit linia perceperii jocurilor de noroc drept mijloc de divertisment, propunându-şi ca obiective prevenirea, identificare, evaluarea şi asistarea psihologică a jucătorilor cu probleme legate de jocurile de noroc.

Cu o acoperire naţională, programul pune la dispoziţia jucătorilor un website dedicat (www.jocresponsabil.ro), metode de auto-testare, precum şi o linie telefonică Helpline gratuită de tip TEL-VERDE 0800.800.099, prin intermediul căreia aceştia au posibilitatea de a lua legătura cu un psiholog, de a primi consiliere telefonică gratuită şi de a se programa pe această cale la două şedinţe gratuite de evaluare şi consiliere la unul din cabinetele din Bucureşti, Cluj sau Iaşi. În acest sens, “Joc Responsabil” este singurul program de combatere a problemelor de joc din România care oferă sesiuni de consiliere în cabinet.

sursa articol prosport.ro

(Visited 90 times, 41 visits today)

Translate

Google Analytics

StatCounter

%d blogeri au apreciat: